Feeds:
Posts
Comments

Cei mai stresanti oameni pe lumea asta mi se par cei care cred ca numai ei au dreptate, si daca ei zic sa faci intr-un anumit fel, atunci asa trebuie si nu exista nici o alta cale. Nu dau nume, fiindca sunt niste persoane cunoscute si destul de publice. Oricum, ca ei sunt multi si ii gasim pe peste tot. Ca daca din neam in neam s-au facut lucrurile intr-un anumit fel si daca lor le-a fost greu dar au reusit pana la urma, atunci trebuie sa se chinuie si cei care vin dupa ei, la fel. Pe ideea “Daca mie mi-a fost greu, tie de ce sa-ti fie usor?”. Si se mai zice ca inginerul este “lenes si gaseste mereu o modalitate de a-si usura viata printr-o inventie”. Da, poate fi corecta fraza, in masura in care altii te lasa!!! De ce sa nu-ti usurezi viata? Pai…aici ar fi o discutie lunga. Fiindca altora le e ciuda ca nu au avut ei ideea, adica nu-i duce capul la fel de mult, sau fiindca ei au fost obligati sa se limiteze si atunci…obliga si ei pe altii. Corect mod de gandire, n-am ce spune!!!

Ideea de fata a pornit de la vesnica problema a licentei, care anul asta nu e sigur cum se va da, ce va trebui sa contina, etc. Ar fi putut sa ne lase sa o dam in toamna, daca tot ne-au bagat cursuri si PROIECTE semestrul asta. Dar nu, noi trebuie sa fim multi-“puli”-dezvoltati, capabili sa gandim de zece ori mai repede si mai bine, ca doar…suntem ultimii mai normali. Uitandu-ne la generatiile ce vin, sa zicem cei care acum sunt in clasa a 9-a, la un liceu de constructii, mie parca imi vine sa ma mut in pestera. 🙂

Dar na, hai sa se traga de noi cat de mult posibil, vedeti unde e limita de curgere, fisurare, eventul de rupere, asta daca avem palier de curgere. Daca nu, probabil va fi o rupere casanta. 🙂

Concluzie: zici ca ei, dar faci ca tine! Daca nu le place…iti alegi alta meserie 🙂

Advertisements

Furtuna de nisip

N-am mai avut de mult timp inspiratie sa scriu…si cum sa scriu daca n-am inspiratie?:P Numa asa, sa scriu de una de alta…parca nu-mi vine, trebuie sa aiba oarecare substanta “printre randuri”.

Dar azi m-a fascinat ceva!!! Nici nu stiam ca Clujul e de fapt in mijlocul deshertului!!! 🙂 Azi ma asteptam sa vad niste piramide, o camila, doua, macar niste beduini, fiindca, intr-adevar, pe asa furtuna de nisip nici camilele nu mai circula. Oricum, de mult n-am mai vazut asa ceva, de fapt, din clasa a cincea, din Oradea. M-am tencuit bine, cu tot praful de pe strada si ma astept si digestia sa fie buna la cat nisip am inghitit. Oricum ca peeling pentru fata e numai bun si vad ca da si volum la par. Sau poate imi sta parul asa de “pokemon emo style” din cauza vantului? Cum sa mai gandesc ceva la licenta, dupa ce vin acasa prin deshert si mai trec si pe la “spa” in acelasi timp?:P Oare mai am eu chef de gandit armaturi, betoane, rampe, etc? Raspunsul: NU. Asa ca mai fac un joc de “Peggle” si ma mai minunez cu un ochi pe geam de noua asezare a zonei Clujului. Ma gandesc intre timp ca ar fi bine sa se schimbe si datele din manualul de geografie fiindca vremea numai temperata, moderata si continentala nu mai este.

Spor la lucru!:P

Desi a nins si zilele trecute, parca se simte deja o stare de primavara. Parca toate renasc, si dintre toate, cel mai vizibil, speranta. Vorbeam mai zilele trecute cu o buna prietena si pana la urma am tras o concluzie: desi nimeni nu da vreo sansa din exterior si totul pare destul de greu de facut, cateodata toate se potrivesc si restul…merge de la sine.

Desi nimeni nu iti da vreo sansa si tuturor li se pare ca faci cea mai mare greseala, totusi daca ai gasit persoana potrivita, meseria potrivita, etc si tu simti ca asa trebuie sa fie, totul merge bine. Si in timp iti dai seama ca nu ce zic altii conteaza, ci cum simti tu ca e mai bine. Si totul este foarte bine atata timp cat toate se potrivesc. Trebuie numai gasit factorul declansator pentru ca restul intamplarilor sa curga de la sine. Trebuie gasita persoana, locul, casa, starea de spirit, etc.

Le doresc tuturor ca toate sa li se potriveasca. Si va doresc o primavara frumoasa.

Versiunea 5.0

Pai… e clar ca asa nu mai merge.  Oamenii nu mai sunt in stare sa mentina in viata planeta si din pacate, nici planeta nu prea mai e in stare sa mentina viata. In ultima suta de ani, exploatarile au trecut orice prag de bun simt si incepuse sa devina din ce in ce mai clar ca nu poti exploata un lucru finit la infinit. Numai ca omul… e cam sarac cu duhul in general, si daca lui ii este bine azi, ce mai conteaza maine? Ce mai conteaza generatiile viitoare? Sau poate e pur si simplu vorba de faptul ca omul nu isi da seama ca nimic nu e etern, nici macar el sau banii. Si, cum in general cand se ajunge in punctul critic al unei probleme se schimba regulile, de ce nu s-ar intampla la fel si cu planeta? Asa ca, exact ca in cazul unui joc pe calculator, de strategie de exemplu, unde din cand in cand se mai face un upgrade, se mai schimba niste reguli, ca sa nu devina monoton, la fel se va schimba si in cazul vietii. E marele joc al sortii, al lui Dumnezeu, al planetei si al intregului Univers, in care omul este doar o unitate, un pion, un element ajutator. Fiindca omul nu ar putea exista fara Univers, dar Universul sigur s-ar simti mai bine fara om.

Asa ajungem la upgrade 🙂 :

1)Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica.* Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

2)Intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel ‘Punct Zero’ se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Vestea buna este ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii.
3)Intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice:
– vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

4)In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):
– migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
– simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
– slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;

5)Vor intreba oamenii de afaceri “Si eu ce castig de aici?!”. Sa vedem daca le place:
– intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
– folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
– toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
– se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
– corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.
– modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.
Faza e ca… oricum o sa vedem in 2012 daca e asa sau nu. Sincer eu sper sa se implementeze versiunea 5.0 a lumii, sa se mai schimbe din reguli si mai ales sa nu mai existe atata nedreptate, rautate, egoism si invidie. Probabil ca celor mai multi oameni nu le va placea, probabil ca vor zice ca orice legat de anul 2012 sau de acest articol este o tampenie. Si daca totusi, macar pentru o secunda ar fi real? Probabil ca ar fi cea mai mare tragedie pt acei oameni care se cantoneaza de trecut, care nu ar fi in stare sa se desprinda de modul lor de viata consumist.

Eu astept cu cea mai mare nerabdare versiunea noua 🙂 Daca nu vine, e ok, ramane totul cum e acum, si doar sunt obisnuita deja cu mediul meu inconjurator. Daca vine, sper sa fiu printre supravietuitori si sa ma aflu intr-o stare de euforie vesnica 😛

Dar, timp mai este, multe se mai intampla intre timp. Cum va fi nu ne ramane decat sa vedem in timp, sper totusi sa fie inainte sa ne decimam in masa printr-un al treilea razboi mondial sau prin cine stie ce virus scapat din laborator. Asa ca, pe cand versiunea 5.0? 🙂

 

Pecete

Si…am fost in excursie. Viena si Budapesta. Da… Cu ce sa incep? Pai 😛 cu inceputu!

Am plecat dimineata la 5 cu internationalul(tren). International la noi…ca dupa ce trece granita, in Ungaria e personal :)). Super faza! Oprea in toate haltele:)) Am ajuns la Budapesta si am luat trenul mai departe la Viena. Tren super, foarte elegant si o curatenie bec. Parca nu-mi venea sa cred ca un tren poate arata asa! Gara din Viena…m-a lasat masca! Oricum, cele 4 zile din Viena m-au lasat toate masca, fara cuvinte, parca eram pe o planeta straina. Totul foarte curat, metrouri foarte bine organizate, mai bine zis sistem de transporturi in comun foarte bine organizate, totul foarte ordonat, super politicos. Restul se da pana la ultimul cent si ce mi-a placut cel mai tare e ca nu se da bacsis!:D Sincer in Romania ma omoara faza cu bacsisul…fiindca niciodata nu stiu daca dau destul si de cele mai multe ori chelnerul se mai uita si chioras ca normal ca nu-i destul!!! Asa…pustiu in Viena pe strazi pana la 4…plin numai de turisti(majoritatea chinezi). Plin pe la colturi de turkish food, kebab, etc si plin de musulmani. Dupa ora 4… parca se trezeste totul la viata, peste tot oameni grabiti, inghesuiala. Am fost la Zoo de la palatul Schonbrunn si e superba. Parca intri in alta lume, peste tot sunt ascunzisuri si usi numai bune de descoperit si de deschis. Nu am alte cuvinte decat “Superb!”, la fel ca pentru palatul Hofburg, Prater, sau muzeul Globurilor pamantesti. Am trecut Dunarea pe jos, pe un pod pustiu, noaptea…:)) Foarte tare!!! Mai ales ca din 5 in 5 minute trecea metroul prin el si ii dadea o sageata si niste vibratii de ziceai ca imediat te vezi in Dunare!

In Budapesta…cam cu totul altceva. Strazi mai murdare, grafitti peste tot. Nimic nu a scapat fara macar un cap de mort pe el. Am trecut Lanchid pe jos, de 2 ori pe un viscol de ziceai ca duce podul:)) Am uitat sa zic ca vremea a fost de cacao toata saptamana respectiva, cu un vant(cateodata si zapada) de trecea prin oase ca si cum ar fi fost goale. Oricum, a fost bine. In Budapesta am mai vazut un Zoo, care parca era la intrecere cu cel din Viena. Si muzeul de istorie. Oale, oale, oale, statui, catacombe, iar oale, iar statui. Foarte frumos, dar rece. Distant.

Cu totul…o exeprienta super, chiar daca in Budapesta batea vantul prin peretele de termopan, aproape ca afara :)) si chiar daca vremea a fost de cela mai prost neam si nesimtita la culme:))

Poze…pe Hi5. A…ca era sa uit, din tot ce am vazut caii lipitani au fost cei mai frumosi, de muzica nici nu mai zic, ca era sa adorm pe valsuri, si cel mai frumos lucru cu care am ramas e o pecete cu initiala mea, luata din Viena, de la palatul Hofburg. Mai trebuie doar lumanari si cerneala. Oricum, excursia si-a pus pecetea si pe mintea mea…mi-a dat mult de gandit.

Uitandu-ma in urma mea, la ultima luna…ma ia asa un sentiment de zadarnicie. Adica…multe lucruri par aiurea. Cel mai aiurea mi se pare faptul ca nici nu ma mai enervez. Cateodata ma aud vorbind, de parca chias m-as fi enervat dar…pe dinauntru nu simt nimic. Cred ca vorbesc doar fiindca eram obisnuita sa reactionez la ceea ce ma enerva. Dar acum nu ma mai enervez. Mai aud cate un prieten zicandu-mi sa nu ma consum…eu nu ma consum! Si mi se pare straniu.

Cred ca m-am obisnuit ca unele lucruri sa nu se desfasoare asa cum ar fi normal, logic si de bun-simt. Chiar nu am sa acuz pe nimeni in acest articol, in afara de cateva ego-uri care saracele de ele urla, se zbat pentru putina atentie. Dar eu…le las sa moara in agonia lor. Intr-adevar, viata e o continua nedreptate, dar un alt adevar valabil este si ca viata e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla. Si daca pana la urma, totul se termina bine, de ce as simti ceva negativ fata de asta? Daca fericirea unora sta in cata nedreptate pot face, cine sunt eu sa ii acuz, sau sa nu ii las sa aiba parte de singurul lucru care ii mai insenineaza? Mi-am dat seama tot in ultima vreme, ca viata unora este plina de ura, la fel ca sufletul si mintea lor. Sunt oameni care au ajuns prea jos, din vina lor sau a celor din jurul lor, care nu i-au salvat la timp. Din pacate nu oricine poate fi salvat. Stau si ma gandesc, cata fericire este pe capul meu! Ce suflet usor am stiind ce e in viata mea, ca am scapat de o perioada mai intunecata, si acum vad clar si bine. Si sincer imi pare rau pentru cei care probabil nu vor iesi niciodata din propria inchisoare, in care totul este pe dos: fericirea apare cand ii fac pe altii sa sufere, multumirea apare cand inseala. Totusi, un singur lucru nu au, oricat ar incerca sa il imite: speranta.

Da, o parere de rau totusi simt pentru cele petrecute. Si pentru cel care nu va scapa vreodata de propria-i persoana, si pentru mine, fiindca imi dau seama ca din pacate legile la noi se fac de cei care sunt cel mai tare complexati. Sper ca intr-o zi lucrurile sa revina la normal, si sa ma vad intr-o anumita echipa, intr-un loc verde si luminos, pe un nou pamant. Un pamant mai curat, mai ecologic, mai fericit.

P.S. Acest articol este pentru un prieten. 😉

Mie,nu!!!

Mi s-a intamplat si mie sa zic “Mie nu mi se poate intampla!”. In majoritatea cazurilor, oamenii, ca si mine de altfel, zic asta fata de lucrurile rele. Mai rar fat de lucrurile bune, dar se poate si asa.

De multe ori am auzit oameni din jurul meu spunandu-si povestea si nu de putine ori m-am ingrozit la gandul ca as putea fi in locul lor. Aflam de tot felul de accidente, pierderi de bani, case, boli…etc. Tot ce mi-as putea imagina mai rau. Auzeam si de familii care dupa ani petrecuti impreuna, in pace si bunaintelegere, se destramau peste noapte, din cauza unei intamplari de demult. Si ma gandeam de fiecare data, ce bine imi este in mediul meu, in familia mea, cu problemele mele care nici pe de parte sa fie atat de greu de rezolvat. Si ii auzeam zicand : de ce mi s-a intamplat tocmai mie? Cu ce am gresit?

De fapt, nimeni nu a gresit cu nimic, si nimeni nu e scutit de astfel de intamplari. Probabil tocmai ca sa ne dam seama cat suntem de norocosi si sa ii putem ajuta pe cei aflati in momente grele, stiind ca si noi am fost ajutati sau am avut nevoie de ajutor tot intr-un astfel de moment.

Si eu am fost in situatia omului care se simte bine ascultandu-i pe altii, stiind ca el nu se afla intr-o astfel de situatie grea. Si mi-am zis “Ce bine ca la mine nu e asa!”. Dar am ajuns si eu in situatia grea. Si ghici ce? Mi-am dat seama ca de multe ori ceea ce se vede din exterior pare mult mai grav decat atunci cand treci tu insuti prin poveste. De fapt nimic nu este atat de tragic sau de nesuportat. Si…toate trec.

Partea a doua… Se intampla sa ma gandesc uneori ce lucru bun i s-a intamplat lui X sau Y. Si ma gandesc ca eu nu am parte de asa ceva, si poate nu o sa am niciodata. Dar am aflat cu surprindere ca multa lume ar vrea sa fie in locul meu. De ce? Ca doar ce am eu nu mi se pare atat de bun incat sa merite invidie! Dar se pare ca pentru cei din jurul meu…pare mai bun decat ce au ei, asa cum ce au ei mi se pare mie mai bun.

In concluzie: lucrurile rele par mai rele din afara si cele bune par tot mai bune din afara. Totul consta in partea baricadei de care ne aflam. Si pana la urma ajungem sa vedem amandoua partile, si la lucrurile bune si la cele rele.